Prima monografie istorică despre Vărvăreuca

Recent a fost lansată prima monografie istorică despre satul Vărvăreuca. Evenimentul a avut loc la Muzeul Ostașului Român „Memoria” pe care Victor Țîbrgan, autorul cărții, îl conduce în propria casă din 2008. La rugămintea noastră concis despre satul Vărvăreuca în conjunctura unor particularități istorice descrise pe larg în carte ne vorbește Nicolaie Țîbrigan, nepot al dl-ui Țîbrigan și bun consătean de-al nostru.

Locul nostru în istorie

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Victor Țîbrigan la Fântâna Eroilor, Albești 2009 sursa foto: Victor Tîbrigan

Autorul

Din primul contact și preliminara răsfoire a lucrării „Comuna Vărvăreuca: luptă și speranță întru istorie” putem parcurge cu ușurință textele autorului Victor Țîbrigan, unul dintre vărvăreniii care s-au implicat activ în „Mișcarea de Emancipare Națională” din Republica Moldova anilor  ’90. În prezent este muzeograf și președinte al Asociației Obștești „Memoria”, administrând unicul muzeu dedicat ostașilor români căzuți pe teritoriul Basarabiei. Un pasionat și un temerar pentru istoria locală, Victor Țîbrigan a reușit să desfășoare diferite proiecte în localitatea: restaurarea monumentelor, săpături arheologice, colectarea exponatelor, organizarea ceremoniilor de comemorare și altele. Presa îl descria pe Victor Țîbrigan drept „un erou al zilelor noastre” pentru că a ridicat o cruce și a reparat fântâna din preajma iazului Albești, pe care a botezat-o Fântâna Eroilor, pe acele locuri în 13-14 iunie 1941 și-au jertfit viața pentru Neamul Românesc 35 de ostași români din Divizia 14 Infanterie (Regimentul 39 Infanterie „Petru Rareș” și Regimentul 24 Artilerie) în lupta contra trupelor sovietice. Iar în anul 2008, tot el a inaugurat Sfințită Troița maramureșeană în memoria celor 360 de ostași români căzuți la datorie în luptele din Lunca Răutului.

Geneza satului

În primele capitole autorul prezentă o descriere generală a localității și povestește legenda nașterii acesteia: „Moșia pe care astăzi se află orașul Florești și comuna Vărvăreuca , – scrie autorul – ,  a aparținut boierului Florea. Pe soția boierului o chema Varvara, iar boierul a hotărât să întemeieze pe ambele maluri ale Răutului două localități. Cea de pe malul stâng a fost numită Florești – după numele său, iar localitatea de pe malul drept a fost numită Vărvăreuca – după numele soției sale Varvara. Treptat locuitorii au venit din diferite părți ale ținutului și s-au stabilit doar în lunca Răutului deoarece aici erau apărați de vânturi și aveau multe izvoare”.

Primele dovezi istorice ale civilizațiilor care s-au perindat pe aceste meleaguri ne sunt descrise de autor cu detaliere. Siturile preistorice descoperite în preajma Vărvăreucii datează din mijlocului mileniului III î. Hr. Multe dintre acestea aparținând culturii Cucuteni-Tripolie. Victor Țîbrigan face referință la cele zece movile amplasate în preajma comunei și acestea fiind parțial studiate.

Localitatea contemporană

Următoarele capitole se referă și interpretează mai multe evenimente istorice importante desfășurate atât pe întreg teritoriu al Basarabiei, cât și în lunca Răutului, și aici putem aminti de: etnogeneza poporului român , migrația popoarelor barbare pe teritoriul dintre Prut și Nistru, bătălia lui Ștefan cel Mare cu cazacii la Grumădzești (Victor Țîbrigan – astăzi satul Sîrbești, raionul Florești) și mărturiile cronicarilor despre ținuturile Răutului. Unul dintre capitolele asupra căruia insistă autorul se referă la controversa datei de atestare a localității. Potrivit primei versiuni, comuna Vărvăreuca este atestată pentru prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de Cucuieţi, posesia marelui vornic Bucioc. În sec XVII acest ținut se află în moșia marelui logofăt Miron Costin, ca mai apoi să fie vândut în anul 1754. Însă, potrivit unei alte versiuni, comuna Vărvăreuca ar fi întemeiată abia în anul 1819. Atestată în 1859 având deja 85 de gospodării şi 460 de locuitori, aceasta nu ar fi același Cucuieţii. Însă ambele versiuni converg asupra unui singur aspect important; și anume faptul că Vărvăreuca își are drept întemeietori răzeșii.

După o analiză detaliată asupra experienței Basarabiei sub cele două administrații: țariste și românești, autorul încearcă să reproducă unele fragmente semnificative din viața cotidiană și organizarea vărvărenilor, învecinați cu orașul Florești, acesta din urmă devenind centru de voloste și ulterior reședință de județ.

Luptele din Lunca Răutului

Capitolul povestește despre cum satul Vărvăreuca a fost prins în mijlocul confruntării dintre Armata Română și cea sovietică. Documentându-se din arhive și consultând mărturiile veteranilor, Victor Țîbrigan reproduce cu precizie desfășurarea și mișcările trupelor de pe linia de apărare de pe valea Răutului a diviziilor 8, 13 și 14 infanterie română (din componența Corpului 30 armată german) care au dus lupte crâncene cu trupele sovietice în perioada 13-19 iulie 1941 în zona localităţilor Floreşti, Movila Turcului (astăzi Bortoasa), Vărvăreni (astăzi Vărvăreuca) , Ghîndeşti (astăzi Ghindești). Pierderile au fost semnificative. Astfel, în Cimitirul Eroilor din Florești și Cimitirul din satul Vărvăreni se află corpurile a 158 militari români și a unui militar german identificați, și a 201 militari români neidentificați. Lista integrală a militarilor români căzuți în aceste locuri se află în Muzeul Ostașului Român „Memoria”, regăsindu-se și pe paginile monografiei. Aici ar trebui să precizăm că începând cu 22 iunie și până la 26 iulie 1941, pierderile armatei române s-au cifrat la 24 396 militari.

Ordinea sovietică

Pagini triste în cuprinsul capitolului ce descrie teroarea sovietică care cuprinsese din nou teritoriul Basarabiei după primăvara anului 1944. Foametea programată de autorități precum și deportările în masă au făcut sute de mii de victime, suferințe și drame umane. Deportările au dus la depopularea Basarabiei – intelectualitatea și țăranii muncitori fiind principalele pături sociale în care a bătut conducere RSSM. Potrivit  documentelor publicate după moartea lui Stalin, în спецпоселение(satele speciale) din Rusia și Kazahstan se aflau circa 46 600 de persoane.

 Din comuna Vărvăreuca fusese deportate 59 de persoane, astăzi puțini dintre acestea sunt în viață.

scan0024
Muzeul Ostașului Român ”Memoria” susrsa foto: Victor Tîbrigan

Independența

Monografia se încheie cu episodul Mișcării de Eliberare Națională a românilor moldoveni din RSSM, obținând ulterior independența în august 1991. Autorul povestește de această dată nu ca istoric, ci ca un martor al acelor momente. Deși mișcarea care milita pentru unirea republicii cu România prindea contur, forțele pro-ruse și anti-unioniste au câștigat treptat teren speculând pe seama mișcărilor secesioniste din est (Transnistria) și sud (Găgăuzia). Autorul subliniază că odată cu adoptarea Constituției și (re)integrarea în CSI, R. Moldova intrase pe un făgaș estic al subdezvoltării. Revenirea la guvernare a vechii nomenclaturi comuniste umbrește și mai mult perspectivele europene ale tânărului stat. În încheiere autorul face referire la protestele anti-comuniste din 7 aprilie 2009.

Lucrarea „Comuna Vărvăreuca: luptă și speranță întru istorie”, realizată de Victor Țîbrigan, muzeograf și patriot al Țării, este extrem de complexă și interesantă, un monument spiritual și un omagiu adus purității, suferinței, trudei și onestității lumii rurale românești din Basarabia, prin conținutul său istoric și acuratețea datelor selectate cu referire la localitatea natală și oamenii dragi de prin părțile Vărvăreucii.

Pentru a găsi cartea vizitați Muzeul Ostașului Român din Vărvăreuca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *